...?

Din cand in cand o iau razna. Si atunci imi agat nebunia in par, o fixez cu clame, si ies la parada. Doar e gratis. Se ranjeste din plin si ochii bulbucati se vand separat de nervii care-i leaga in loc. Se vand clipe de extaz in cutii de alifie. In fata unei masute incropite o Fantine moderna imi ofera panglici in culori.
Suvitele pe care sade impletita clipa mea de razvratire parca stiu ca-i o greseala. Se tot agata de clante, maini straine si alte nimicuri. Doar doar m-oi intoarce sa incui usa dupa mine. Nebunele! Nu stiu oare ca e profan sa te intorci? Ca daca ma uit inapoi, nu voi fi transformata in stana de sare, ci intr-un altceva ce n-are nume la noi? Intr-un soi de ghemotoc de par, fara nebunie si fundite. Nici macar una.
Si uite asa imi las parul sa creasca intr-un fel de Samson, absolvind Delilah-foarfeca de orice crima si intentie.

Pana atunci, imi cumpar panglici mov si astept sa le numesc nebunia.