tic-tac

Am irosit o clipa. Nu pot fi iertata.
Timpul e probabil cea mai mare gluma, si totodata cea mai morbida.
Ma trage din cand in cand de maneca. Si reactionez ca orice om normal: imi astup ambele urechi cu mainile si cant "LA LA LA! LA LA LA!" pe o voce cat se poate de falsa.
E imposibil sa nu devii suparacios cand lumea falseaza pentru a-ti acoperi vocea. Poate era un timp cand se simtea generos si oamenii traiau o vreme a lui 'fac ce-mi place, avem timp pentru restul'. Apoi, probabil intr-o zi in care il strangeau pantofii, a decis sa inventeze ceasul. Si nimic n-a mai fost la fel... Acele se invart rapid-rapid si hopa-iar a trecut o zi pe care trebuia sa o valorifici la cel mai inalt nivel, iar tu, tu ce ai facut? ai stat. Tic-tic catre sfarsit. Asa nu mai merge. Trandaveala? Nuuuu! de acum, daca cineva iti da o foaie de hartie si te roaga sa ii spui ce ai facut cu viata ta, tu trebuie sa o umpli. Pana la refuz. Poftim? Dar te simteai implinit si fara atatea puncte pe o foaie? Pff... Vei invata ca tic-tac-ul e totul: tic-abia te-ai trezit pe lume, tac-bye bye now!