Noel miscellaneous

Facts:
Ilustratia lui Thomas Nast a Mosului, din 1881-primul pas spre 'modernizarea' imaginii lui Mos Craciun. Probabil pipa a disparut cand au citit ca 'Tutunul ucide'. Who in the world would wanna see Father Christmas getting lung cancer?
O poezioara din 1821, cunoscuta astazi ca fiind 'Noaptea dinainte de Craciun', stabileste multe dintre miturile moderne despre Mos Craciun: are o saniuta care coboara pe acoperisurile caselor, iar Mosul cu un sac doldora de jucarii coboara incetisor pe horn. Numai ca in poezie este descris ca un 'micut elf', cu o sanie miniaturala, in contrast cu imaginea sa de astazi. In aproape 200 de ani de prajiturele lasate langa brad pentru Mosul, cred ca are dreptul sa ia ceva proportii. :D

Gata cu incursiunile in istoria cadourilor... Back to 'Winter Wonderland', Dean Martin, Doris Day si, de ce nu, Hrusca...:D
Ma inspir din clasici pentru scrisoarea de rugaminti catre zeii zapezii. The secret is to keep it short and simple:

"Let it snow! Let it snow! Let it snow!"

Pe vremea mea...

Mi-am vandut amintirile unei maini intinse. Nu-i rau. Mi-a placut mereu sa le tin cu mine. Dar la un moment dat pricep ca e si asa destul de aglomerat in ungherul in care imi duc zilele si cateodata trebuie sa mai lasi ceva in urma pentru a merge mai departe. Am indesat oameni, locuri, lucruri in plase mari si le-am dus departe, fara adresa de expeditor. Mai raman decat urme pe podea, unde au stat inainte. Nu se sterg... Mai exista, independent de mine, si ma bucura gandul. Poate candva, peste o masa cu o cana de cafea, o sa repopulam locurile cu oameni si oamenii cu idei. Eu intr-o culoare, tu in alta; probabil nu se vor potrivi dar nu e necesar. Poate pentru o placere de o ora, ne putem pierde din nou acolo de unde stim ca revenim cu degete zdrelite si multiple aruncaturi de priviri peste umeri. Se mai intampla. Nu ne vindecam de trecut; Iris, saraca, nu a nimerit-o aici.
Mi se tot intampla sa intru in ziduri si usi si tot felul de colturi cand ma uit ca zanatica dupa drumul inapoi...
"Scuzati, stiti unde e drumul ce trecea o data pe aici? Acela batatorit rau!"
"Nu stiu, don'soara! Poate dupa colt!"

Cati ca noi...

Se trezi calatorind.
"Of! Nu din nou!! Stiam eu ca nu va dura! Mereu imi joaca feste din astea!" Se uita curios in jur: cam pustiu. "Mda...mi-au facut-o din nou." Avea o casuta comfortabila acolo, era comod, se obisnuise, si cum mereu era obligat sa-si schimbe domiciliul, ar fi vrut macar o data sa dureze. Dar poate era mai bine asa...el, el cel putin avea ce povesti prietenilor, care il ascultau cu ochii muti de uimire cand isi elogia calatoriile. "E greu dar...eu...sunt cineva. Sunt unic si ma simt bine asa." Si tot dospind ganduri despre viata lui miraculoasa ajunse brusc la capatul calatoriei. Nu mica sa-i fie uimirea cand acolo descoperi multi ca el...amestecandu-se usor si uniform pentru a forma...zapada.

Of Mice and Us

But Mousie, thou art no thy lane,
In proving foresight may be vain:
The best laid schemes o' mice an' men
Gang aft agley,
An' lea'e us nought but grief an' pain,
For promis'd joy!

Robert Burns-To a Mouse

Steinbeck first gave this novella the title "Something that happened". I guess it suited the theme of his work. "Of Mice and Men" illustrates how man's wishes and trials always have to answer in front of nature's power. They're just subject to things happening, over which we have no power. One of the most prolific dreams that mankind has, never having to answer in front of no one but yourself, is always a victim of fate. Take all the precautions in the world, and still you can't win. I'm learning this lesson the hard way and maybe that's why the novella's theme impressed me so much. You can never be sure whether life is gonna be good to you, or be an indifferent passer-by to your trials. I guess that's what causes this excitement towards what tomorrow is gonna bring. But I, lately being a pessimist, cannot help wondering if I've taken all my measures against failure and indifference. Have any of us?

elefanti in decembre...

Te uitã cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aducã jãratec
Si focul s-aud cum trosneste.


O sobita cu lemne, o bunica crosetand povesti cu fir luuung, sa il tot infasuram in jurul elefantilor multicolori si el sa nu se termine. Sa-mi croseteze elefanti albi si ciorapi roz...Si sa avem creioane colorate, si elefantii sa stea cuminti cand ii pictam. Si lemnele trosnesc in soba si noi picotim. "Cum era? Elefantii zburau? Nu, nu...parca nu era asa...mi-i somn..citeste inainte!". Si e cald si parca-mi las capul pe brate. Si elfantii se transforma usor usor in baloane....si fac poc! cand se lovesc de tavanul de lut. Si noua ne e cald in ciorapi roz si vise pline. Si sa tot coloram elefanti pana-om adormi.

the elephant

Ceai cu lamaie si zahar

Mi-e frica. Mi-e frica sa nu mi se sparga globul fragil in care imi duc zilele. Mi-e frica sa respir prea adanc, pentru ca fumul oamenilor care fumeaza vise ma ineaca. Mi-e frica sa nu alunec si sa imi ciobesc pantofii de portelan; m-au purtat atata drum... Si totusi ceva s-a spart si ma ascund dupa paravane de hartie chinezeasca si imi acopar urechile si ochii cu palmele oricui ma crede. Mi-am pictat o poveste frumoasa pe valul lipit de pleoape...si nu trebuie decat sa te apropii ca sa vezi liniile absurde, dicordante...si atat de nereusite. Si continui sa ma infasor in voal: o data, inca o data, de trei ori...si ma invart, rotesc, ametesc ...poate, poate gasesc ceva.. Sa ne rotim in cerc, o hora a beatitudinii de a fi putin gresit, doua povesti respinse, fara autor. Sa ne infruptam una din alta si sa ne amestecam cuvintele pana se topesc... Si fulgii se topesc in palme si habar n-au de asta...noua de ce ne-ar pasa? Si toate astea amestecand o cana de ceai...

You used to love to dance...

Pe Melissa Etheridge am descoperit-o intamplator...dupa titlul unui cantec care suna promitator: You can sleep while I drive... Si chiar era promitator si poate mai mult decat atat. Are o voce superba si puternica, precum e si persoana. A supravietuit cancerului si in 1993 a declarat public ca e gay. Mi se pare ca are genul de voce care te face sa te ridici si atunci cand crezi ca nu mai poti face inca un pas fara sa te destrami. Tot intamplator mi-am reamintit de ea dupa cativa ani...and here she is :)

poveste

Aveam o cana frumos colorata. O tineam frumos, in dulap, printre toate celelalte cani si farfurioare. Statea cuminte, nu se plangea niciodata ca e prea inghesuit spatiul, sau ca ar vrea o farfurioara care sa i se potriveasca. Trebuie sa recunosc ca nu se potriveau deloc: farfurioara cerea mereu sa i se dea atentie si se supara tare cand nu era bagata in seama. Canuta suporta totul cu stoicism. Dar uite ca intr-o zi s-a intamplat ceva ce avea sa-i dea viata de canuta peste cap, sau, mai bine zis, peste toarta. Era o dimineata friguroasa si ma gandeam ca i-ar prinde bine niste cafea sa o incalzeasca si sa o trezeasca din amorteala noptii. Somnoroasa, am deschis dulapul si m-am intins dupa cana pe care o stiam la locul obisnuit, intre ceainicul verde si cutia de zahar. Impiedicata cum sunt, am rasturnat cutia, care, nefiind o cutie prea echilibrata de felul ei, a cazut peste saraca cana. Cana, luata prin surprindere, a alunecat spre marginea dulapului si am vazut...vai...cum se indreapta vertiginos spre podea. Ce momente de spaima pentru ea! Am prins-o la timp spre a evita dezastrul dar, frumoasa imagine cu pisicuta a iesit cam sifonata din accident. Dupa aceasta intamplare m-am hotarat: canuta mea merita toata atentia si nu poate sa-si petreaca viata intre un ceainic restras din activitate si zaharul care oricum nu-i foarte prietenos. Asa ca am agatat-o cu toarta in cui, de data asta intre toaster si tablouasul cu flori de camp. De acolo ma priveste cum pregatesc micul dejun, cum plec inspre servici, si cum ma intorc inapoi la ea, pentru ceaiul de seara. Apoi, adormim amandoua uitandu-ne la filme vechi, zicandu-ne 'Noapte buna!' printre gene.

picture

coffee psycho

Mica mea creatie in carbune

not me

Sleepy. Yet so oddly awake. I am butter and I am a fly....never together. I fly but I don't awe. I melt till there's nothing left of me. I left my shell to become not myself. I'll need some glue...