Am visat. Trebuia sa fug iar corpul nu ma asculta. Mintea era un val care se rasturna salbatic peste malul pasnic, iar picioarele ramaneau atat de in urma incat nu le mai simteam ca ale mele. Parca ma priveam intr-o reluare data cu incetinitorul. Stiu ca nu-s unica in taraganeala mea. Dar eu o aleg involuntar, din lipsa de judecata si plictiseala. Adrenalina prin vene e ceva nou pentru corpul asta si-l paralizeaza. Si atunci fug si fug si nimic nu ma mai asculta. Nu mai am maini ale mele, degete, buze prin care sa strig. Si-au castigat viata lor si-si proclama statutul independent. Si-mi ramane decat sa-mi cumpar bilet la mascarada asta si sa ma privesc cum sunt impartita in tari si regate.
6 comentarii:
i hate those dreams!
many kingdom's you say? you can give them for some better dreams.
fara apostrof.
for artemmiss: I hate them as well. Starting an anti-'those dreams' club :)
for my califragilistical mind: You grow attached to those little kingdoms, you know? But I'll see what I can do about it.
Si eu care ma temeam sa nu fiu acuzat de nepotism... Nici nu stiam ca scrii atat de misto. Se vede ca suntem rude. :))
You should know your children a lil' better, dad. Thank you for the compliment.
Trimiteți un comentariu