Canuta e rasturnata si zace pe podea. N-o ridica nimeni. Astazi e prea grea. Toarta ii atarna cat zece si simt ca mi s-ar lungi bratele daca as incerca sa o ridic. Astazi mi-e frica de ea. Si de ea si de toti. Ii imping cu gandul mai departe, dar, ei isi joaca nepasatorul joc prin mine. Raman rani pe timpan dupa pasii lor zgrunturosi; zgarieturi pe maini dupa joaca de-a rutina. Pana maine le vindec. Dar astazi as fi vrut sa inteleaga.
2 comentarii:
Alt post superb..
Multumesc frumos.
Trimiteți un comentariu