Un pitic , atat de mic ,
Facea baie , intr-un ibric
Pe sapun a alunecat,
Si piticul s-a-necat.
Vai ,vai , ce pacat
Ca piticul s-a-necat !!
Nu mai am piticii (poate numai pe creier) de jucarie. Ii inecam in baltile ramase dupa ploaie. Pe atunci ma bucuram cand ploua... Astazi n-am unde-mi depozita piticii. Din lipsa de spatiu ii var in ghiozdan si-i plimb alandala. Poate intr-o zi ii voi dona altui nefericit. Domiciliul sa-i fie victima maniei piticesti care se instapaneste la tot pasul. Eu una vreau sa ma vindec si visez la zilele convalescentei: cu ceaiuri, filme vechi si consolari pentru o Alba ca Zapada orfana.
2 comentarii:
Sunt familiarizată cu piticii si tam-tam-urile din minte. Mai puţin cu cei de jucărie, e drept. Le găsim casă şi lor, chit că sunt neastâmpăraţi şi dau dureri de cap. O altă Albă-ca-Zăpada - pentru că nu eşti singură. :)
Cred ca tie iti voi spune Albastra ca Marea (nu Marea Neagra, evident) ;;). Esti altfel decat Albe ca Zapezile cu piticei anosti. Piticeii nostri sunt speciali si au caciulite mov si cizmulite albastre.
Trimiteți un comentariu