conspect de idei

In ultimul timp am reluat multe din prieteniile mai vechi. Eram putin uimita ca se intampla asa, deodata. Cineva mi-a zis ca probabil devin mai ingaduitoare. Poate ca la un moment dat trebuie sa devii mai tolerant, altfel ajungi sa pierzi bucatele din tine pe drum. Credeam ca a fi mai 'acceptant' inseamna un lucru cat se poate de rau, si totusi uite ca nu imi mai e atat de clar. Nu am trecut in tabara oamenilor 'buni', pentru ca probabil nu-s menita sa fiu acolo. Dar, fara sa vreau, obloanele mai lasa sa treaca lumina printre crapaturi. Poate ca o mica fereastra, prin care sunetele lumii sa ajung la tine, nu-i asa un plagiat.
In "anii mei de glorie" nu as fi lasat dincolo de hotarele mele pe nimeni care nu asculta "muzica buna", care indraznea sa vada lumea in alte culori decat cele strict admise de mine sau care gandea alte lucruri de neimaginat.
Astazi mai trisez dincolo de liniile impuse... Viata nu e in negru si alb si nici eu nu-s perfecta, desi cateodata mai am dorinta de negru suprem.

Nu, nu am renuntat la niciunul din lucrurile in care cred, poate le-am consolidat mai bine expunandu-le public si invatand sa le apar fara a le tine ascunse. Si astfel imi cresc ideile, lasandu-le libere, mai degraba decat inghesuindu-le cu tot cu visari intr-o cochilie parasita.