Sunt zilele acelea in care te descompui.... Faci dus de dimineata si...oups! vezi cum un deget a plecat la vale pe scurgere si o blocheaza cauzand o mica inundatie ad-hoc. Sau...mergi grabit in oras si pac, deodata realizezi ca ti-ai pierdut plasuta cu mancare. Cauza? Era atasata de bratul tau care acum a ramas agatat de manerul de la vreo usa...
E frustrant! In primul rand n-am lipici la mine, si nici cea mai vaga idee unde sa gasesc acum...in al doilea rand..parca nu era chiar ok sa te pierzi asa pe strada! Cred ca exista niste reguli care nu permit asta! Sau le-am renegat?
Pana cand trece valul bacovian, ma adun de pe jos si ma rog sa nu-mi pierd vreun picior cand ma calca vreun destept in metrou!
2 comentarii:
Mie-mi place de mine parca mai mult cand sunt asa zurlie...e parca un semn ca inca mai sunt eu, inca mai traiesc si in afara serviciului, masterului, relatiei, oricaror altor treburi care ma inghesuie intr-o cutie cu o eticheta....
Ma descompuneam mai mult din cauza oboselii si rutinei...dar imi place interpretarea ta. Imi place cand mai regasesc bucati din mine. Asa le duc dorul cateodata.
Trimiteți un comentariu